Alexandru Boldur

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Alexandru Boldur
Date personale
Născutfebruarie 1886 Modificați la Wikidata
Chișinău, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (96 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric
jurist
arheolog Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba romani[2] Modificați la Wikidata
Alexandru Boldur în Chișinău, România, 1937, anul în care fost editată „Istoria Basarabiei, volumul 1”.

Alexandru Boldur, născut pe 23 [sau 25] februarie 1886, la Chișinău, decedat pe 18 octombrie 1982, București a fost licențiat în drept, istorie și arheologie. Părinții săi au fost Vasile și Elena Boldur. Vasile Boldur a fost funcționar la poștă, apoi la Direcția Gubernială a Basarabiei.[3] Alexandru Boldur a avut o fiică, Nina Boldur .

A absolvit Seminarul Teolo­gic din Chișinău (bacalaureat, 1906); Universitatea din Sankt Petersburg (licențiat al Facultății de Drept, 1910); licențiat al Institutului de Arheologie din Sankt Petersburg, cu brio; în 1911 — asistent universitar la Facultatea de Drept a aceleiași universități, în 1916 — magistrat în drept pu­blic; în 1917 — conferențiar privat de istorie a dreptului; în 1921 — profesor, șef de Catedră la Institutul Juridic Superior din Sevastopol (Crimeea), apoi la Facultatea Muncitorească din Moscova.

Între anii 1922-1924 a fost Consilier juridic în Comisariatul poporului pentru comerț exterior, la Moscova.[4]

Dorul de Basarabia l-a adus acasă în 1927 — conferențiar de Istoria Românilor la Facultatea Teologică din Chișinău a Universității din lași; în 1932 - profesor agregat; în 1937 - titular la aceeași catedră; în 1938 se transferă la Iași. În 1943 - 1948 - director al Institutului de Istorie „A. D. Xenopol” din Iași.

A scris peste 100 de lucrări, inclusiv monografii, studii, tratate istorice. Are multe pagini dedicate Chișinăului.

Este considerat drept unul dintre cei mai importanți istorici basarabeni. Cunoștea șase limbi străine.

  • La Bessarabie et les relations russo-roumaines, Paris, J. Gamber, 1927, 410 p.;
  • Istoria relațiunilor ruso-române politice, 1928;
  • Unirea - analiza psihologică a evenimen­telor 19181928, (inclusă în Istoria Basarabiei, vol. 2) Editura TIMPUL, Chișinău, 2016
  • Imperialismul rusesc în Balcani;
  • Statutul internațional al Basarabiei, 1938;
  • Muzica în Basarabia, 1940
  • Romanii si stramosii lor in Istoria Transnistriei, 1943;
  • Istoria Basarabiei — București, Editura Victor Frunză, 1992;
  • Ștefan cel Mare, voievod al Moldovei, Editura TIMPUL, Chișinău, 2015; Madrid, 1970
  • Expediția de la Prut din 1711 (inclusă în Istoria Basarabiei, vol. 1), Editura TIMPUL, Chișinău, 2015;
  • Basarabia Românească (inclusă în Istoria Basarabiei, vol. 2) , Editura TIMPUL, Chișinău, 2016.
  • Viața mea. Lumini și umbre. București, Editura Albatros, 2006.
  • Plevna , Istanbul, 1979
  1. ^ Alexandru Boldur, Autoritatea BnF 
  2. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  3. ^ Polina Lungu, Profesorul Alexandru Boldur : repere biografice. Analele Științifice ale Universității de Stat „B. P. Hasdeu”, vol. X, 2014 din Cahul
  4. ^ Sergiu Cornea, Polina Lungu, Constituirea carierei didactice a profesorului Alexandru V. Boldur. Culegere de documente, Cahul, 2022
  • Alexandru Boldur - simbol al identității naționale. Editura Muzeului de Istorie Galați, Galați, 2020, ISBN: 978-606-8769-30-1

Legături externe

[modificare | modificare sursă]