Distileria N. Choss din Lucăcești
Distileria N. Choss din Lucăcești a fost o instalație de rafinare a petrolului din Lucăcești, Bacău, considerată a fi prima distilerie de petrol din actualul teritoriu al României.
Istoric
[modificare | modificare sursă]Proprietar și localitate | Anul construcției | |
---|---|---|
N. Choss (ulterior B. Scheffler[1]/B. S. Schäffer,[2] Lucăcești, Bacău)[2][1] | 1840 | |
M. Heimsohn (Lucăcești)[2] | 1844 | |
Teodor Mehedințeanu (Râfov, Prahova)[1] | 1856 | |
Avram Maier (I. Grünberg, Valea Arinilor, Bacău)[1] | 1857 | |
Jancu Haimsohn (Alich Leibu, Valea Arinilor)[1] | 1860 | |
Haim Magirescu (Hava Haimsohn, Lucăcești)[1] | 1860 | |
Alik. Leibu (Lucăcești)[2] | 1860 | |
Alter Schwartz (Lucăcești)[2] | 1860 | |
S. Nadler (Avner Grünberg, Valea Arinilor)[1] | 1862 | |
Avram Haimsohn (Manase Haimsohn, Valea Arinilor)[1] | 1865 | |
Matache Nicolau, Dr. Aisinman[2] Standard (Ploiești)[2] | 1865 | |
Nathan Epstein (Valea Arinilor)[1] | 1868 | |
Costache Manole (Ploiești)[1] | 1870 | |
Rafinăria de Petrol (Marosvásárhely)[2] | 1871 | |
H. & S. Bernstein (Lucăcești)[2][1] | 1872 | |
Matache Gogulescu (Ploiești)[1] | 1872 | |
D. A. Grünberg (Lucăcești)[2] | 1872[2] (sau 1879)[1] | |
Gr. N. Grigorescu (Ulmi, Dâmbovița)[1] | 1878 | |
M. I. Schapira (Astra, C. M. Pleyte Mz., Ploiești)[1] | 1880 | |
N. Zilbermann (Lucăcești)[2] | 1880 | |
Alter Schwartz[2] (sau N. Zilberman,[1] Onești)[2] | 1880 |
În actualul teritoriu al României, petrolul era extras manual prin puțuri săpate de mână și era livrat și comercializat în butoaie în Imperiul Otoman, Imperiul Rus și Polonia între anii 1825–1850.[3] Un exemplu a fost dat de un document vamal din 28 septembrie 1825:[1]
Un comerciant pe nume Haim Cozac, duce peste hotar 250 vedre păcună în 5 poloboci a 2 puteni valoarea fiecare a 2 lei, total 500, taxă încasată la Biroul Vamal Herța, 15 lei.[4][1]
În acest context, ulterior un comerciant pe nume[3] Nuchăm[4] Choss[4][3][1][5][6] (B. Schäffer[7][8]) a realizat prima[3][9][8] și cea mai veche instalație de distilare (numită și găzărie[9][10][11][12]) a petrolului în 1840 la Lucăcești, Bacău[3][7][13][1][14][6][5][9][8][15][16][10][11][12][17] din Principatul Moldovei.[1][17] Instalația, cu o capacitate anuală de 300 de tone anual,[17] separa[1] rudimentar prin căldură[18] și cazane asemănătoare cu cele de fabricare a alcoolului[7][12] produșii volatili[3] (petrol lampant[1][3][7][12][17]) de „unsoare”.[1][17] O parte din producție era exportată, iar o alta comercializată local,[1] pentru uz gospodăresc.[18] Reziduul era utilizat ca lubrifiant pentru osii.[3] Procedeul era unul asemănător cu cel aplicat în anul 1823 de către frații Dubinin din Imperiul Rus.[12] Despre activitatea distileriei nu mai există informații.[8]
Industria petrolieră modernă în acest spațiu s-a format în anii 1840–1860, când au început să apară rafinării mici de petrol ale exploatatorilor, unde produceau petrol lampant și altele.[1] Astfel, la scurt timp au fost construite și alte sisteme asemănătoare[3][11] în zonele Moinești și Solonț,[3] a doua,[10] a lui Haimsohn din Lucăcești,[7][8] fiind pornită în 1844.[7][8][10] La fel ca în cazul primei distilerii, nici la a doua nu s-au păstrat informații despre activitate.[8] În 1845 un galițian a înființat două distilerii la Tețcani.[8] În 1854 o încercare a fost întreprinsă de francezul H. Blanc, ce a cerut de la domnitorul Moldovei un privilegiu pe 10 ani pentru construcția unei fabrici de gazogen, cererea a fost acceptată însă realizarea nu a mai avut loc din motive necunoscute.[8]
Perioada a fost marcată de introducerea unei instalații mai moderne (compusă dintr-un alambic[9] și cu o capacitate anuală de 2710 de tone[17]) a lui Teodor Mehedințeanu[1] de la Râfov, Prahova,[1][17] din 1856[1][17] (sau 1857[11]) și obținerea unui[1] contract de livrare încheiat la 8 octombrie 1856[19] cu orașul București pentru livrarea de petrol lampant. Orașul a devenit complet iluminat cu petrol lampant în anul 1859,[1] fiind considerat primul din lume de acest fel.[11] În perioada următoare, între 1857 și 1862, s-au deschis și alte distilerii în județul Bacău cu o capacitate anuală între 873 și 2446 de tone.[17]
În țară prima rafinărie propriu-zisă, modestă, însă cu aspecte îmbunătățite, a fost construită la Câmpina în jurul anului 1890, de către predecesorul societății Steaua Română și a fost extinsă în timp.[3]
Controversa primei distilerii sau rafinării
[modificare | modificare sursă]În privința introducerii rafinării petrolului în spațiul românesc, în surse istorice este atestată o distilerie de la Lucăcești, Bacău în anul 1840, iar ulterior în 1857 a unei alte instalații a fraților Theodor și Marin Mehedințeanu din Ploiești[20] produsă la compania Moltrecht&Co. din Hamburg (Confederația Germană de Nord).[21] Deși istoricul Michael Pearton în lucrarea „Oil and the Romanian State” (Oxford, 1971), a menționat drept prima rafinărie instalația de la Lucăcești, autori români precum Gheorghe Ivănuș în „Istoria petrolului în România” (2004), Gheorghe Buzatu în „O istorie a petrolului românesc” (2009) au făcut distincția că la Lucăcești era doar o distilerie de petrol, și nu rafinărie.[20]
Cu toate acestea, istoricul Dorin Stănescu a declarat că unele lucrări pe tematica istoriei petrolului apărute în România fac trimitere la o „epopee” a fraților din Ploiești, ce sunt considerați în acestea drept întemeietorii primei rafinării din lume, unde istoricul a făcut aserțiunea că afirmația a aparținut arsenalului ideologic al regimului comunist în scop de legitimare a superiorității românești față de Occident. În cazul istoriografiei anterioare comunismului s-a subliniat că România se află într-adevăr printre pionierii exploatării și rafinării petrolului, cu o producție oficial înregistrată pentru prima dată în lume și aflată în topul țărilor producătoare la un moment dat, însă s-a menționat la acel moment, în lucrarea lui Alexandru Budescu „Ploiescii” (1934), citând din învățătorul Andrei Nicolescu-Păcureți cu Monografia Păcurețiului, lucrare premiată de către Academia Română, că: „Din aceiași scriere se poate vedea că înaintea rafinăriei lui Th. Mehedințeanu, înființată la Ploești în anul 1856, nu exista în lume decât aceea a profesorului Siliman în Statele Unite deschisă la 1854”.[20] În comparație, în lucrarea „Istoria Petrolului în România”, Gheorghe Buzatu a considerat că „În anul 1857, România a marcat, în istoria petrolului, trei premiere mondiale”.[20]
Potrivit lui Victor Tufescu, atât distileria din 1840 cât și cea din 1844 de la Lucăcești au fost fondate cu un deceniu sau mai mult față de cea a lui Mehedințeanu, menționată în manuale drept cea mai veche.[22]
Pe de altă parte, Ștefan Bălan a menționat că în 1833, farmacistul C. Thorbor din Iași a prelucrat petrol lampant în laborator, însă nu a valorificat la timp realizarea. De asemenea, la îndemnul chimistului și fizicianului Alexe Marin și cu ajutorul farmacistului Adolf Steege (sau Heege), după cercetările începute în anul 1945, Theodor Mehedințeanu a reușit producerea de petrol lampant exploatat de la Păcureți, Prahova, pe cale de laborator.[23] Tot Bălan a menționat că instalația de la Râfov, adusă din Hamburg, intrată în funcțiune în 1857 ca Rafinăria „Lumina”, a fost prima rafinărie de petrol din țară și a treia din lume și că o altă „fabrică de gaz” a început să opereze în anul 1858 în regiunea Moldovei.[19]
Potrivit istoricului Dorin Stănescu, instalațiile îmbunătățite ale lui Theodor Mehedințeanu se încadrează ca „distilerie mai avansată”, și nu o rafinărie în înțelesul clasic.[21] Iar în domeniul distileriilor, acestea mai existau anterior în Galiția și Anglia, și astfel, la distileria de la Lucăcești nu se poate vorbi concret de o premieră mondială, ci de cel mult una națională.[20]
Potrivit aceluiași istoric, ideea eronată a primei rafinării din lume de la Ploiești este la modă și în zilele noastre.[20][A]
Note
[modificare | modificare sursă]“ | Hydrocarbon exploration and production in Romania has a very long-lasting tradition: the world's first large oil refinery was built in Ploiesti, Romania in 1856, while Bucharest was the first city in the world illuminated on lamp oil in 1856, followed by Vienna, where the first oil lamps were installed only in 1859. – Luminița Popa, Mușat and Asociații; „Romania”, în David Perks (editor), „Oil & Gas. A Comparative Guide to the Regulation of Oil and Gas Projects: Jurisdictional Comparisons”, European Lawyer Reference Series, 2012[24] |
” |
“ | Oil exploration continued apace in other parts of eastern Europe al about the same lime. Drilling efforts were especially successful in Romania, where the first written production records were collected in 1857, with a reported production of 250 tonnes of crude oil for that year. Ploiești (Ploiesti), Romania, was also the site of the world's first large oil refinery, which opened for operation in 1857 (150 Years of Oil in Romania 2014). [...] By 1858, Łukasiewicz had constructed one of the world's first distillation plants to separate the desired kerosene from crude oil products. [...] 1858 Polish pharmacist Jan Józef Ignacy Łukasiewicz constructs the world's first refinery for the purpose of extracting kerosene from crude oil. – David E. Newton, „Fracking. A Reference Handbook”, Bloomsbury Publishing, 2015[25] |
” |
“ | In 1857 Romania was the first country with an official recorded oil production and oil refinery. – Valentin Maier, „Industria petrolieră românească în perioada 1989-2014: tradiția continuă”, Editura Universității din București, București, 2020[26] |
” |
“ | Today oil is the main energy resource in the world. In Romania petroleum industry started in 1857 when brothers Marin and Theodor Mehedințeanu from Ploiești, distilled, in the plant they conceived, 275 tons of lamp oil, used in the street lighting of Bucharest city (Buliga 2007). The year of 1857 also marked the birth of the worlds petroleum industry (Buliga 2007; Ivănuș et al. 2017). [...] The success of Mehedințeanu brothers encouraged the replacement of rapeseed oil with lamp oil in many countries (Buliga 2007). At the same time, 1857/1858 in the U.S.A., a certain entrepreneur, Kier, set up a boiler for distilling lamp oil. – Gheorghe Buliga, „History of Oil Industry”, în Dorel Banabic (editor, Technical University of Cluj Napoca, Cluj Napoca, Romania), „History of Romanian Technology and Industry. Volume 1: Mechanics, Processing Techniques and Construction”, Springer Nature Switzerland AG, 2024[27] |
” |
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ad ae en R. J. Forbes, „More studies in early petroleum history,” E. J. Brill, Leiden, 1959, p. 102
- ^ a b c d e f g h i j k l m n Dimitrie Gusti (prof. președinte), Enciclopedia României, Volumul 3 „Economia națională. Cadre și producția”, Imprimeria Națională, București, 1940, p. 650
- ^ a b c d e f g h i j k de Helmut Brinkmann, „Petroleum, das »grüne Gold«, Seine Entstehung und Geschichte, Gewinnung und Verarbeitung”, Cram de Gruyter & Co., Hamburg, 1949, pp. 192–193
- ^ a b c Cultura revistă lunară, Vol. 1, Institutul de arte grafice „Eminescu”, S.A., București, 1937, p. 3
- ^ a b en „Oil's First Century. Papers”, Harvard Graduate School of Business Administration, 1960, p. 5
- ^ a b en Institution of Engineering Designers, „The Engineering Designer”, 1960, p. 18
- ^ a b c d e f Gh. Ravaș, „Din istoria petrolului romînesc”, Editura de stat pentru literaturǎ politică, București, 1955, p. 28
- ^ a b c d e f g h i V. Popovici, „Dezvoltarea economiei Moldovei între anii 1848 și 1864. Contribuții”, Academia Republicii Populare Romîne. Filiala Iași. Institutul de Istorie și Arheologie, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, București, 1963, p. 253
- ^ a b c d fr Industrie du pétrole et réalisations industrielles, Vol. 29, 1961, p. 56
- ^ a b c d Institutul de Geologie și Geofizică, „Studii tehnice și economice: Prospecțiuni și explorări geologice”, Comitetul Geologic, Republica Socialistă România, București, 1975, p. 13
- ^ a b c d e ro en Călin Mihăileanu (dr. ing.), Ioan V. Herescu (ing.), Paul Cartianu ( ing.), „Din istoria industriei românești / Historical data on the Romanian industry: Energia / Energy”, Editura Tehnică, București, 1981, p. 98
- ^ a b c d e Istoria ..., Bălan, 1985, p. 134
- ^ en Constantin Jordan, „The Romanian oil industry”, Mid-European Studies Center of the Free Europe Comittee, Inc., New York University Press, 1955, p. 204
- ^ nl Maatschappij Diligentia, „Natuurkundige voordrachten. Voordrachten gehouden voor de Koninklijke Maatschappij Diligentia te 's-Gravenhage”, W.P. van Stockum & Zoon, 1959, p. 66
- ^ en Maurice Pearton, „Oil and the Romanian State”, Oxford at the Clarendon Press, 1971, p. 9 ISBN: 978-0198282464
- ^ N. N. Lupu, Iulia Văcărașu, C. Brânduș; „Județul Bacău”, colecția Județele Patriei, Academia Republicii Socialiste România, Institutul de Geografie, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1972, p. 123
- ^ a b c d e f g h i en Craig, Jonathan; Gerali, Francesco; MacAulay, Fiona; Sorkhabi, Rasoul (), „The history of the European oil and gas industry (1600s–2000s)”, Geological Society, London, Special Publications (în engleză), 465 (1), p. 7, doi:10.1144/SP465.23, ISSN 0305-8719, accesat în
- ^ a b en World Petroleum, Vol. 9, M. Palmer, 1938, p. 48
- ^ a b Istoria ..., Bălan, 1985, p. 152
- ^ a b c d e f Dorin Stănescu. „«Cine a înființat prima rafinărie din lume? O bătălie româno-polono-americană», în «Pionierii exploatării petrolului în România (1856-1918)»”. Historia, aprilie 2020, preluat din Historia Special, an IX, nr. 30, aprilie 2020. Accesat în .
- ^ a b Dorin Stănescu. „«„Fabrica de gaz" a fraților Mehedințeanu. Istoria primei rafinării din România» în «Pionierii exploatării petrolului în România (1856-1918)»”. Historia, aprilie 2020, preluat din Historia Special, an IX, nr. 30, aprilie 2020. Accesat în .
- ^ Victor Tufescu, „Subcarpații și depresiunile marginale ale Transilvaniei”, Editura Științifică, București, 1966, p. 113
- ^ Istoria ..., Bălan, 1985, p. 151
- ^ en Luminita Popa, Musat and Asociatii; „Romania”, în David Perks (editor), „Oil & Gas. A Comparative Guide to the Regulation of Oil and Gas Projects: Jurisdictional Comparisons”, European Lawyer Reference Series, 2012, p. 167 ISBN: 978-0414027077
- ^ en David E. Newton, „Fracking. A Reference Handbook”, Bloomsbury Publishing, 2015, pp. 33, 34, 318 ISBN: 978-1610696913
- ^ ro en Valentin Maier, „Industria petrolieră românească în perioada 1989-2014: tradiția continuă”, Editura Universității din București, București, 2020, p. 413 ISBN: 978-606-16-1148-5
- ^ en Banabic, Dorel, ed. (), History of Romanian Technology and Industry: Volume 1: Mechanics, Processing Techniques and Construction, History of Mechanism and Machine Science (în engleză), 44, Springer Nature Switzerland, pp. 57–58, doi:10.1007/978-3-031-39393-8, ISBN 978-3-031-39392-1, accesat în
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- ro Ștefan Bălan, „Istoria științei și tehnicii în România”, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1985
|