Regatul Iuda

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Regatul Iuda
Regatul Iuda sau Iudeea
מַלְכוּת יְהוּדָה
[[Regatul evreu unit|←]]  – →
Regatul Iuda în verde deschis
Regatul Iuda în verde deschis
Regatul Iuda în verde deschis
CapitalăIerusalim
Limbăevreiască sau ebraică (limbă oficială), tiberiană
Religiereligia canaaniților[*]​[1]
Ancient Mesopotamian religion[*][[Ancient Mesopotamian religion (religion)|​]][1]
iudaism[1]
Iahvism[*]​[1]
Ancient Israelite religion[*][[Ancient Israelite religion |​]]
Guvernare
Formă de guvernareMonarhie
Rege 
 - 931 î.Hr. – 914 î.Hr.Roboam
...
 - 597 î.Hr. - 586 î.Hr.Sedechia
Istorie
Epoca istoricăAntichitate
Moartea lui Solomon 
Fondare 
Cucerit de Babilon586 î.Hr.
Exilul Babilonean586 î.Hr.
Date statistice
Suprafață 
 - 8.900 km²
Economie
MonedăSiclu
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Iudeea, Regatul Iuda sau Regatul Iudeei (ebraică: מַמְלֶכֶת יְהוּדָה Mamléḵeṯ Yehudāh; akkadiană 𒅀𒌑𒁕𒀀𒀀 Ya'uda; aramaică 𐤁‬𐤉‬𐤕‬𐤃𐤅‬𐤃 Bēyt Dāwīḏ) a fost un regat din Epoca fierului din Levantul de Sud. Biblia ebraică îl descrie drept succesor al monarhiei unite, un termen care denotă Regatul Israel condus de regii biblici Saul, David și Solomon și acoperind teritoriul celor două regate istorice, Iuda și Regatul Israel (Samaria); dar unii cercetători, inclusiv Israel Finkelstein și Alexander Fantalkin, cred că dovezile arheologice existente cu privire la Regatul Iuda dinaintea secolului al VIII-lea târziu î.Hr. sunt prea firave, iar metodologia prin care au fost obținute dovezile este greșită.[2][3] Acești cercetători cred că, înaintea acelui timp, regatul nu era mai mult decât o mică entitate tribală care era limitată la Ierusalim și vecinătățile sale imediate.[4][5]

În secolele al X-lea și al IX-lea î.Hr. se pare că teritoriul Regatului Iuda a fost slab populat, limitat la așezări rurale, cele mai multe dintre ele nefortificate.[6] Ierusalim, capitala regatului, probabil nu s-a impus drept centru administrativ importat până la sfarșitul secolului al VIII-lea; înainte de asta, sugerează dovezile arheologice, populația sa era prea mică pentru a susține un regat viabil.[7] În secolul al VII-lea populația sa a crescut foarte mult, prosperând ca vasali ai Asiriei (în ciuda revoltei lui Ezechia împotriva regelui asirian Senaherib),[8] dar căderea Imperiului Asirian și întrecerea dintre Egipt și Imperiul Neo-Babilonian pentru controlul Mediteranei de Est a dus la distrugerea regatului într-o serie de campanii militare dintre 597 și 582, la Exilul babilonian și încorporarea Regatului Iuda drept provincie a Imperiului Neo-Babilonian.

Istorie

Dezbinarea statului evreu unit și primii ani ai regatului Iuda

Regele și garda sa în Regatul Iuda

Regatul evreu unit a fost format conform miturilor biblice[9][10][11] în jurul anului 1047 î.Hr., când poporul evreu a ales un rege în locul unui judecător. Jewish Study Bible, ediția a II-a, afirmă că ideea de monarhie unită (davidico-solomonică) trebuie abandonată drept nesusținută istoric,[11] ceea ce cu alte cuvinte se numește „mitică”, fie „fictivă”, fie cel puțin „nedovedită”.

La moartea regelui Solomon, fiul lui David, cele zece triburi din nord s-au revoltat împotriva lui Roboam, urmașul lui Solomon, datorită taxelor foarte mari puse pe popor. Doar triburile lui Iuda și Beniamin au rămas loiale casei lui David, în timp ce triburile din nord au pus rege pe Ieroboam, fiul lui Nabat, un fost funcționar de la curtea lui Solomon (III Regi 12:1-20). Cele două regate s-au luptat între ele aproape 62 / 65 de ani.

Mai târziu, în timpul regelui Asa, se spune că și triburile lui Efraim, Manase și Simeon au trecut de partea Regatului Iuda (II Cronici 15:9). Sub regele Ioram, Iuda a făcut pace cu Israel, unde pe atunci domnea Omri, cele două regate plecând împreună la război împotriva sirienilor, arameilor sau moabiților. Însă Iuda a pierdut Edomul și orașul Libna, iar Israelul Moabul și Ammonul. Alianța dintre Iuda și Israel a căzut când casa lui Omri a fost dată jos de la putere de către Iehu, dar cele două regate au păstrat o anumită distanță, nefiind nici dușmane nici aliate.

De la Ioaș la Amon

Iehu, când a devenit rege al Israelului, l-a ucis pe Ohozia regele Iudeei, pe motiv că se trăgea din Omri după mamă și putea emite pretenții și la tronul din Samaria. Mama lui Ohozia, Atalia, când a auzit vestea morții fiului ei, împreună cu un mic grup de credincioși și-a ucis nepoții și s-a declarat regină. Doar Ioaș, un fiu al lui Ohozia, a fost scăpat de la moarte și când a ajuns mare a detronat-o și ucis-o pe bunica sa Atalia cu ajutorul preoțimii și s-a declarat rege.

În timpul lui Amasia, Ierusalimul a fost prădat și distrus de către regele Ioaș al Israelului, dar a fost reconstruit în anii următori. Regele Ahaz a pierdut zona de nord a regatului în favoarea Siriei, dar a recâștigat-o cu ajutorul asirienilor, cărora le-a devenit vasal. Sub Iezechia, Iuda și-a recâștigat pentru scurt timp independența, învingându-l pe regele Sennacherib.

Iosia, strănepotul lui Iezechia, a făcut o serie de reforme religioase și politice. În timpul lui a fost descoperită "Cartea legii", probabil Deuteronomul lui Moise. După moartea sa, Iuda a devenit dependent de Egipt și mai apoi Babilon.

Ultimii ani și exilul babilonian

Urmașul lui Iosia, Ioahaz, a fost detronat de către egipteni, care l-au pus rege pe Ioachim, care le era vasal. La scurt timp după bătălia de la Carchemiș, Ioachim a fost detronat de Nabucodonosor al Babilonului, care după ce l-a pus pe Iehonia, fiul lui Ioachim, și l-a detronat după trei luni, l-a pus rege pe Sedechia, fratele lui Ioachim, care s-a revoltat împotriva Babilonului.

Nabucodonosor a venit și a împresurat Ierusalimul, cucerindu-l pe 9 aprilie 586 î.Hr.. Templul lui Solomon a fost distrus, aurul și bogățiile regelui furate, iar demnitarii, regele și mare parte din popor deportat în Babilon.

Poporul care a rămas în Iuda a pus căpetenie pe Ghedalia, fiul lui Ahican, fiul lui Șafan. Însă demnitarii rămași în Iuda l-au ucis pe acesta, pe motiv că era supus babilonienilor. Poporul rămas în Iuda s-a dus atunci în Egipt, de frica babilonienilor.

Evreii deportați în Babilon au suferit mult pe vremea lui Nabucodonosor, un exemplu fiind viața proorocului Daniel. Însă regele babilonian Evil-Merodac (Amel-Marduk), în anul 561, l-a readus pe Ioachim la un statut de prinț, dar nu a refăcut Regatul Iuda.

Evreii au fost scăpați din robia babilonienilor de către Cyrus al II-lea cel Mare al Persiei, care a cucerit Babilonul și fostele teritorii dependente de Babilon.

Cultură

Cultura regatului Iuda a fost alta decât cea a Israelului, cu toate că viziunea istoriei deuteronomiste, scrisă de reformatorii monoteiști în timpul domniei regelui Iozia, era că ei constituiau același popor. Iudeii au fost influențați de către popoarele care i-au cucerit sau care au fost la graniță, înaintea reformei monoteiste.

„Idolatria poporului lui Iuda nu era o abatere de la un monoteism anterior al lor. Ea era de fapt felul în care poporul lui Iuda se închina de sute de ani.[12]”
—Israel Finkelstein și Neil Asher Silberman, The Bible Unearthed. Archaeology's New Vision of Ancient Israel and The Origin of Its Sacred Texts.

Religia a fost una schimbătoare, după întoarcerea din Babilon fiind adorat în principal Iahve/Savaot, adică Dumnezeul unic. Înainte de asta a existat un sincretism cu alte divinități, precum Baal și Astarte de la fenicieni sau Dagon de la filisteni, plus Așerah (soția lui YHWH). Acest sincretism a dominat istoria regatului în perioada dinainte de revenirea din exil.

Oameni importanți

  • David; fiul lui Iesei, așa-zis[13] rege al imaginarului regat al Israelului și Iudei între 1005 î.Hr. - 971 î.Hr.. Din el s-a născut toată familia domnitoare a Iudei, precum și, conform miturilor biblice[9][10], Iosif, soțul Mariei.
  • Solomon; fiul lui David, ultimul așa-zis[13] rege al imaginarului[13] regat unit al Israelului și Iudei (971 î.Hr. - 931 î.Hr.).
  • Iehoiada; mare preot în timpul lui Ioaș, pe care l-a ajutat să ajungă la tron.
  • Asa; Iezechia, Iosia și Ioachim, regii cei mai importanți din Iuda, care au apărat regatul și au instituit o serie de reforme politice și religioase.
  • Hilchia; arhiereu în timpul lui Iosia. El a descoperit "cartea legii".
  • Ghedalia, căpetenie peste evreii rămași în Iuda după cucerirea babiloniană pentru puțin timp.
„Din punct de vedere arheologic și istoric, redatarea acestor orașe de la epoca lui Solomon la perioada omridă are implicații enorme. Ea înlătură singura dovadă arheologică după care ar fi existat vreodată o monarhie unită cu capitala în Ierusalim și arată că David și Solomon erau, în termeni politici, nimic altceva decât căpitani ai ținutului deluros, a căror rază administrativă era limitată la nivelul local, adică la ținutul deluros.[13]”
—Israel Finkelstein, Neil Asher Silberman, The Bible Unearthed. Archaeology's New Vision of Ancient Israel and The Origin of Its Sacred Texts.

Profeți

Printre cei mai importanți profeți din Iuda se numără:

Regii Iudeei

Datele lui Albright Datele lui Thiele Datele lui Galil Nume comun/biblic Nume regal și originar Note
Casa lui David
1000–962   1010–970 David דוד בן-ישי מלך ישראל
David ben Yishai, Melekh Ysr’el 		A domnit asupra Israelului și Iudei în Ierusalim 33 de ani și 7 ani în Hebron, în total 40 de ani.Fiul lui Isai si al lui Nahash/Nitzeveth A murit din cauze naturale.
962–922   970–931 Solomon שלמה בן-דוד מלך ישראל
Shelomoh ben David, Melekh Ysr’el 		A domnit 40 de ani asupra Israelului și Iudei. A murit din cauze naturale
Fiul lui David și al Batșebei; drepturile sale la succesiune au fost disputate cu fratele său vitreg mai mare Adonia.
922–915 931–913 931–914 Roboam רחבעם בן-שלמה מלך יהודה
Rehav’am ben Shlomoh, Melekh Yehudah 		Domnit peste Iuda 17 ani. Fiul lui Solomon și al Naamei Amonita. A murit din cauze naturale.
915–913 913–911 914–911 Abia אבים בן-רחבעם מלך יהודה
’Aviyam ben Rehav’am, Melekh Yehudah 		A domnit 3 ani în Iuda și a avut parte de o moarte bună. Este fiul lui Roboam și al Maacăi, fiica lui Abesalom.
913–873 911–870 911–870 Asa אסא בן-אבים מלך יהודה
’Asa ben ’Aviyam, Melekh Yehudah 		A domnit în Iuda 41 de ani. Fiul lui Abia și al Anei, din neamul lui Abesalom. A murit boalnav de picioare.
873–849 870–848 870–845 Iosafat יהושפט בן-אסא מלך יהודה
Yehoshafat ben ’Asa, Melekh Yahudah 		A domnit peste Iuda 25 de ani; a murit din cauze naturale. Fiul lui Asa și al Azubei, fiica lui Șilhi. Făcut pace cu Regatul Israel.
849–842 848–841 851–843 Ioram יהורם בן-יהושפט מלך יהודה
Yehoram ben Yehoshafat, Melekh Yahudah 		A domnit 8 ani în Iuda. Fiul lui Iosafat. A făcut o alianță politică cu Israelul. A murit din cauza unei boli în fază avansată la stomac.
842–842 841–841 843–842 Ohozia אחזיהו בן-יהורם מלך יהודה
’Ahazyahu ben Yehoram, Melekh Yehudah 		A domnit un an în Iuda. Fiul lui Ioram și al Ataliei. Ucis de Iehu, care a uzurpat tronul în Israel.
842–837 841–835 842–835 Atalia עתליה בת-עמרי מלכת יהודה
‘Atalyah bat ‘Omri, Malkat Yehudah 		Sora lui Ahab al Israelului și nevasta lui Ioram. A domnit 6 ani peste Iuda. Ucisă de garda moștenitorului de drept a tronului, din ordinul preotului Iehoiada.
837–800 835–796 842–802 Ioaș יהואש בן-אחזיהו מלך יהודה
Yehoash ben ’Ahazyahu, Melekh Yehudah 		A domnit în Iuda 40 de ani. Fiul lui Ohozia și al Țibiei, din Beer-Șeba. Ucis de slugile sale Iozacar, fiul lui Șimeat și Iozabad, fiul lui Șomer.
800–783 796–767 805–776 Amasia אמציה בן-יהואש מלך יהודה
’Amatzyah ben Yehoash, Melekh Yehudah 		Fiul lui Ioaș și al Ioadinei. Domnit peste Iuda 29 de ani. Omorât în Lachiș de slugile sale.
783–742 767–740 788–736 Azaria
(Uzia) 		עזיה בן-אמציה מלך יהודה
‘Uziyahu ben Amatzyah, Melekh Yehudah 		A domnit 52 de ani în Iuda. Fiul lui Amasia și al Iecolei. A murit de lepră.
George Syncellus a scris că Prima Olimpiadă a avut loc în al 48-lea an al domniei lui Uziya.
742–735 740–732 758–742 Ioatam יותם בן-עזיה מלך יהודה
Yotam ben ‘Uziyah, Melekh Yehudah 		A domnit în Ierusalim peste Iuda 16 ani. Fiul lui Azaria și al Ierușei, fiica lui Țadoc. A purtat război cu Rațon, regele Siriei. A murit din cauze naturale.
735–715 732–716 742–726 Ahaz אחז בן-יותם מלך יהודה
’Ahaz ben Yotam, Melekh Yehudah 		A domnit 16 ani în Iuda. Fiul lui Ioatam si Ahio din Ido. S-a luptat cu Rațon al Siriei și Pecah al Israelului, dar a fost salvat de Tiglatpalassar III, rege Asiriei, căruia i-a plătit tribut. A murit din cauze naturale.
715–687 716–687 726–697 Iezechia חזקיה בן-אחז מלך יהודה
Hizqiyah ben ’Ahaz, Melekh Yehudah 		Fiul lui Ahaz și al Abiei, fiica lui Zaharia. A domnit în Iuda 29 de ani. A murit din cauze naturale.
Contemporan cu Sennaherib al Asiriei și Merodac Baladan al Babilonului.
687–642 687–643 697–642 Manase מנשה בן-חזקיה מלך יהודה
Menasheh ben Hizqiyah, Melekh Yehudah 		Fiul lui Iezechia și al Hefțibahei. Domnit în Iuda 55 de ani. A murit din cauze naturale. Menționat în scrierile asiriene ca fiind contemporan cu Asarhadon.
642–640 643–641 642–640 Amon אמון בן-מנשה מלך יהודה
’Amon ben Menasheh, Melekh Yehudah 		A domnit doi ani în Iuda, fiul lui Manase și al Meșulemetei, fiica lui Haruț din Iotba. Ucis de slugile sale pentru că se închina la idoli.
640–609 641–609 640–609 Iosia יאשיהו בן-אמון מלך יהודה
Yo’shiyahu ben ’Amon, Melekh Yehudah 		Fiul lui Amon și al Adaiei din Boțcat. A domnit în Iuda 31 de ani. În timpul lui a fost descoperită "cartea legii", probabil Deuteronomul. A fost lovit de o săgeată în timpul unei lupte cu Nechao al II-lea al Egiptului și a murit în drum spre Ierusalim.
609 609 609 Ioahaz
(Ahaz) 		יהואחז בן-יאשיהו מלך יהודה
Yeho’ahaz ben Yo’shiyahu, Melekh Yehudah
אחז בן-יאשיהו מלך יהודה
’Ahaz ben Yo’shiyahu, Melekh Yehudah 		A domnit 3 luni în Iuda; fiul lui Iosia și al Hamutalei, fiica lui Ieremia din Libna. Detronat de Nechao al II-lea al Egiptului, care l-a dus în exil în Ribla, în țara Hamat și l-a pus rege în Ierusalim pe Eliachim, fratele lui Ioahaz.
609–598 609–598 609–598 Ioachim
(Eliachim) 		יהויקים בן-יאשיהו מלך יהודה
Yehoyaqim ben Yo’shiyahu, Melekh Yehudah 		Fiul lui Iosia și al Zebudei, fiica lui Pedaia din Ruma. A domnit 11 ani în Iuda. A murit din cauze naturale, în timpul lui Evil-Merodac al Babilonului.
Bătălia de la Carchemiș s-a petrecut în al patrule an al lui Ioachim, care a fost de partea Egiptului. A abdicat în al optulea an al domniei lui Nabucodonosor al Babilonului.
598 598 598–597 Iehonia יהויכין בן-יהויקים מלך יהודה
Yehoyakhin ben Yehoyaqim, Melekh Yehudah
יכניהו בן-יהויקים מלך יהודה
Yekhonyahu ben Yehoyaqim, Melekh Yehudah 		Fiul lui Ioachim și al Nehuștei, fiica lui Elnatan din Ierusalim. A domnit peste Iuda 3 luni și 10 zile. Ierusalimul a fost capturat de Nabucodonosor, care l-a deposedat pe Iehonia pe 16 martie 597 î.Hr. și l-a dus la Babilon, unde a murit.
597–587 597–586 597–586 Zedechia
(Matania) 		צדקיהו בן-יהויכין מלך יהודה
Tzidqiyahu ben Yo’shiyahu, Melekh Yehudah 		A domnit peste Iuda din Ierusalim 11 ani; fiul lui Iosia și al Hamutalei, fiica lui Ieremia din Libna. A făcut a doua revoltă împotriva lui Nabucodonosor. Ierusalimul a fost capturat pe 9 aprile 586, iar lui Sedechia i-au fost scoși ochii. Tot Levantul (inclusiv Iuda și Israel) a fost cucerit de către babilonieni, care l-au transformat într-o provincie.

După cucerirea Babilonului

După cucerirea Babilonului de către perși, evreii s-au întors acasă. Ei au pornit reconstrucția Templului din Ierusalim, dar au fost opriți de către popoarele străine așezate în Israel de către Babilon și Asiria. Reconstrucția Templului și a Ierusalimului a reînceput după moartea lui Artaxerxe, regele Persiei, sub conducerea lui Zorobabel. Date despre poporul evreu după căderea Babilonului se găsesc în cărțile Isaia - Maleahi din Biblie.

În anul 332 î.Hr., Alexandru cel Mare cucerește Iudeea împreună cu întreg Imperiul Persan. După moartea sa, Iudeea devine un câmp de luptă între Egiptul Ptolemeilor și Siria Seleucizilor, fiind în final cucerită de sirieni.

Macabeii

Articol principal: Macabei

În jurul anului 162 î.Hr., Macabeii, o familie din Iudeea, creează în urma unei revolte împotriva Seleucizilor un stat evreiesc independent, Regatul hasmonean al Iudeei. Sub domnia lor prin Iudeea se înțelege nu numai regiunea istorică Iudeea, ci întreg teritoriul regatului pe cuprinsul Palestinei istorice, incluzând și teritorii la est de Iordan. Dar din 63 î.Hr., romanii, conduși atunci de Pompei, se implică tot mai mult în politica hasmoneană, sfârșind prin a distruge statul Hasmonean și a pune la conducerea iudeilor pe Irodieni, care erau vasali Romei.

Provincia romană Iudeea

Articol principal: Provincia Iudeea.

Octavian Augustus a cucerit Iudeea în anul 6 d.Hr., transformând-o în Provincia Iudeea. Irodienii au rămas la conducere ca un paravan pentru romani până în 66, când a izbucnit revolta iudeilor.

Revolta iudeilor a ținut patru ani, sfârșind prin cucerirea cetății Masada de către romani și pustiirea Ierusalimului, dimpreună cu distrugerea Templului lui Solomon. Iudeea a fost transformată într-o provincie condusă de guvernatori romani, iar din 135 d.Hr. s-a numit Palestina, pentru a încerca să elimine cultura evreiască și mai nou creștină.

Cronologie

Vezi și

Note

  1. ^ a b c d Biblia dezgropată, p. 240–243 
  2. ^ Garfinkel, Yossi; Ganor, Sa'ar; Hasel, Michael (). „Journal 124: Khirbat Qeiyafa preliminary report”. Hadashot Arkheologiyot: Excavations and Surveys in Israel. Israel Antiquities Authority. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Finkelstein, Israel; Fantalkin, Alexander (mai 2012). „Khirbet Qeiyafa: an unsensational archaeological and historical interpretation” (PDF). Tel Aviv. 39: 38–63. doi:10.1179/033443512x13226621280507. Accesat în . 
  4. ^ Shtull-Trauring, Asaf (). „The keys to the Kingdom”. Haaretz. ...an important group of archaeologists and biblical scholars formed the view that in reality the kingdom of David and Solomon bore little resemblance to the biblical portrait of an extensive, powerful, united monarchy. This view derives primarily from the fact that no 10th century BCE archaeological finds exist that could corroborate claims of the existence of a magnificent biblical kingdom extending from Be'er Sheva in the south to Dan in the north. Accordingly, these scholars and archaeologists conclude that the so-called kingdom was no more than a small tribal entity, meager in substance and sparse in population, which did not extend beyond the boundaries of Jerusalem and its immediate surroundings. 
  5. ^ Finkelstein, Israel; Silberman, Neil Asher (). The Bible Unearthed: Archaeology's New Vision of Ancient Israel and the Origin of Sacred Texts. The Free Press. pp. 240–243. ISBN 978-0743223386. 
  6. ^ Mazar, Amihai. „Archaeology and the Biblical Narrative: The Case of the United Monarchy”. One God – One Cult – One Nation. Archaeological and Biblical Perspectives, Edited by Reinhard G. Kratz and Hermann Spieckermann in Collaboration with Björn Corzilius and Tanja Pilger, (Beihefte zur Zeitschrift für die Alttestamentliche Wissenschaft 405). Berlin/ New York: 29–58. Accesat în . 
  7. ^ Moore & Kelle 2011, p. 302.
  8. ^ Ben-Sasson, Haim Hillel, ed. (). A History of the Jewish People. Harvard University Press. p. 142. ISBN 978-0674397316. Accesat în . Sargon's heir, Sennacherib (705–681), could not deal with Hezekiah's revolt until he gained control of Babylon in 702. 
  9. ^ a b „Mit”. dexonline. . Accesat în . 
  10. ^ a b Hayes, Christine. „RLST 145 - Lecture 2 - The Hebrew Bible in Its Ancient Near Eastern Setting: Biblical Religion in Context”. Open Yale Courses. Accesat în .  — Hayes explică faptul că, potrivit lui Yehezkel Kaufmann, Biblia conține mituri.
  11. ^ a b Lipschits, Oded (). „The history of Israel in the biblical period”. În Berlin, Adele; Brettler, Marc Zvi. The Jewish Study Bible (în engleză) (ed. 2nd). Oxford University Press. ISBN 978-0-19-997846-5. As this essay will show, however, the premonarchic period long ago became a literary description of the mythological roots, the early beginnings of the nation and the way to describe the right of Israel on its land. The archeological evidence also does not support the existence of a united monarchy under David and Solomon as described in the Bible, so the rubric of “united monarchy” is best abandoned, although it remains useful for discussing how the Bible views the Israelite past. 
  12. ^ Finkelstein, Israel; Silberman, Neil Asher () [2001]. „9. The Transformation of Judah (c. 930-705 BCE)”. The Bible Unearthed. Archaeology's New Vision of Ancient Israel and The Origin of Its Sacred Texts (în engleză) (ed. First Touchstone Edition 2002). New York: Touchstone. p. 234. ISBN 978-0-684-86913-1. The idolatry of the people of Judah was not a departure from their earlier monotheism. It was, instead, the way the people of Judah had worshipped for hundreds of years. 
  13. ^ a b c d Finkelstein, Israel; Silberman, Neil Asher () [2001]. „8. In the Shadow of Empire (842-720 BCE)”. The Bible Unearthed. Archaeology's New Vision of Ancient Israel and The Origin of Its Sacred Texts (în engleză) (ed. First Touchstone Edition 2002). New York: Touchstone. pp. 189–190. ISBN 978-0-684-86913-1. Archaeologically and historically, the redating of these cities from Solomon's era to the time of Omrides has enormous implication. It removes the only archeological evidence that there was ever a united monarchy based in Jerusalem and suggests that David and Solomon were, in political terms, little more than hill country chieftains, whose administrative reach remained on a fairy local level, restricted to the hill country. 
  14. ^ a b Sanders, E.P. (1993:11,249) The Historical Figure of Jesus. London: Allen Lane Penguin Press. ISBN 978-0-7139-9059-1.
  15. ^ E. P. Sanders The Historical Figure of Jesus Penguin Press, 1993, pp. 84-91.


v • d • m
Istoria Israelului
Capitole
istorice
v • d • m
Israel — Israelieni — Limbile ebraică și arabă

Apărare • Așezări • Capitala • Climă • Conducători • Cultură • Demografie • Economie • Educație • Faună • Floră • Geografie • Hidrografie • Istorie • Orașe • Politică • Sănătate • Sport • Drapel • Stemă • Subdiviziuni • Turism •

Drapelul Israelului

Cioturi • Formate • Imagini • Portal •

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Regatul_Iuda&oldid=13267035